Cum poti sa schimbi ceva in viatza...cum poti sa speri ca va fi bine cand la fiecare pas vezi oameni dezamagiti si suparatzi...cum poti sa pastrezi macar o umbra de sperantza...cum poti transforma o zi mohorata intr-o zi superba de vara...cum poti face sa nu mai fie lacrimi si durere...

Intrebari la care in fiecare zi astept raspuns...

Dar stiu ca in ziua in care totzi isi vor gasi Dragostea se va intampla o minune...pana la acea zi insa, nu ne ramane decat sa traim ca pan acum...plini de amaraciune si de ganduri negre...

Suflet solitar

Inchis in lumea intunecata
Incerci din greu sa evadezi...
Ochii de lacrimi iti sunt umezi
Si-ncerci de firul vietii sa te prinzi!

Te-ndrepti incet spre o lumina
Si pasii iti sunt tot mai grei...
Dar tu n-ai nici o vina,
Ai ajuns aici fara sa stii...fara sa vrei!

E echilibru precar...

Nu pot sa stau in echilibru...
De fiecare data cand ajung
La capatul de nord al zilei
Mi se face foarte somn.

Prinde-mi sufletul nevinovat
Si lasa-ma sa adorm
Cu ochii sprijiniti de cer, de aer, de singuratate.

Aud cum timpul se impiedica de mine
Murdarindu-ma cu ani...

Nu pot sa stau in echilibru
Cand iernile se scutura de pre mult alb
Insangerat...
Gatul meu lung si sublim
Sta sa cada la pieptul tau.

Un gand bun la inceput de drum....

Eheeeee...mult timp a trecut de cand nu am mai scris ceva...undeva...parca eram prin clasa a 9-a...si asha indragostita de viatza cum ma stiu...si indragostita de o anumita persoana, m-am apucat sa scriu poezii chipurile! Azi una...maine alta...si asha am ajuns sa umplu un caiet intreg de "sentimente" ! A fost frumos...dar acei ani au trecut...eu am crescut...totul s-a schimbat...dar daca stau sa ma gandesc mai bine...nu s-a schimbat chiar totul...am ramas aceiasi "fata" plina de viatza!
Si daca tot am denumit prima mea postare pe acest blog "Un gand bun la inceput de drum..." atunci zic sa va las pe voi sa ma uratzi... si va rog sa nu fitzi prea aspri cu mine!