E echilibru precar...

Nu pot sa stau in echilibru...
De fiecare data cand ajung
La capatul de nord al zilei
Mi se face foarte somn.

Prinde-mi sufletul nevinovat
Si lasa-ma sa adorm
Cu ochii sprijiniti de cer, de aer, de singuratate.

Aud cum timpul se impiedica de mine
Murdarindu-ma cu ani...

Nu pot sa stau in echilibru
Cand iernile se scutura de pre mult alb
Insangerat...
Gatul meu lung si sublim
Sta sa cada la pieptul tau.